Biblia este o capodoperă divină compusă din 66 de cărți, care are aproximativ 40 de autori. Această lucrare a fost scrisă de-a lungul unei perioade de timp de peste 1500 de ani. Unicitatea acestei opere de artă constă în faptul că are un Autor Divin (Dumnezeu) care ne prezintă o serie de evenimente ce se derulează pe parcursul tuturor acestor cărți, chiar dacă ele au apărut în diverse momente ale istoriei, la diferențe mari de timp unele față de celelalte. Cele 66 de cărți vorbesc despre planul lui Dumnezeu de a salva omenirea de la moarte veșnică, un plan conceput din eternitate și revelat prin profeți, pentru ca apoi să fie împlinit de către Isus Hristos. Această colecție de cărți este cunoscută ca și canon al Scripturii. Termenul „canon” provine de la cuvântul ebraic „kaneh” și de la cuvântul grecesc „kanon”. Inițial, acest termen a fost folosit pentru a defini standardul utilizat la judecarea oamenilor (Galateni 6:16). În secolul al treilea, Clement din Alexandria a utilizat, pentru prima dată, termenul de Scripturi, incluzând și Vechiul Testament. [1] De atunci încolo, canonul biblic a fost văzut de creștini ca o colecție fixă de cărți, cu origine și autoritate divină.

Bibliografie:

[1] Clement of Alexandria, The Miscellanies bk. VI. 15 - acesta a făcut următoarea afirmație: „The ecclesiastical rule (canon) is the concord and harmony of the Law and the Prophets”.